Surprins

Surprinderea este cea mai scurtă în durată emoţie. Se manifestă brusc la început. Dacă omul are timp să se gîndească că este surprins şi arată acest lucru, atunci el nu este surprins. Această emoţie nu se reţine mult. Dispariţia ei este la fel de bruscă ca şi apariţia.

Aproape orice lucru poate fi surprinzător atîta timp cît apariţia sa este cel mai puţin aşteptată. Un sunet ciudat, miros, gust, sau atingere poate fi surprinzătoare. C. Izard  consideră că, surpriză, nu poate fi numită o emoţie în adevăratul sens al cuvîntului, deoarece nu posedă astfel de  caracteristici, care sunt inerente emoţiilor de bază precum bucuria sau tristeţea.

Etapele surprinderii: Această emoţie este constituită din trei etape începînd cu apariţia şi dezvoltarea ei.

Prima etapă – nedumerirea. Aceasta se manifestă cu o relativ scăzută încredere în corectitudinea experienţelor anterioare, atunci cînd un fenomen nu este în concordanţă cu această experienţă. Tensiunea este în mod deliberat slabă, vagă, şi experienţele din trecut nu sunt revizuite. Perplexitatea  nu este clar exprimată, iar intensitatea lor este neglijabilă.
A doua etapă este asociată cu “surprinderea anormală”. Este o consecinţă a intensificării conflictului, de conştientizare a incompatibilităţii fenomenele observate de la experienţa anterioară.
Etapa a treia – uimirea. Ea apare atunci cînd o persoană este  absolut convinsă de corectitudinea rezultatelor anterioare ale procesului de gîndire şi a prognozelor făcute, opuse realităţii.

Manifestarea surprinderii:

Deoarece manifestarea surprinderii este scurta, ea este, de obicei, imediat urmata de o alta emoţie cu scop apreciativ ca răspuns la precedenta. In general manifestarea surprizei pe fata poate varia de la mediu  la extrem. Apariţia soţiei în oficiul soţului va fi probabil mai puţin surprinzătoare decît apariţia unui prieten pe care nu l-a văzut de cîţiva ani. Reacţia de debut a individului, este considerată cea mai extremă atribuindu-se anumite caracteristici care o disting defapt de surprindere. Manifestîndu-se la nivel facial, reacţia din start difera de caracteristicile surprinderii în sine. Ochii clipesc, capul se mişcă spre spate iar buzele se retractează si aici apare mişcarea de “start”.Spre deosebire de surprindere care poate fi plăcuta sau neplăcuta, reacţia de debut este de obicei neplăcută.

Elementele principale ale surprinderii sunt:

•  Sprîncene ridicate 
• Ochi măriţi 
• Riduri orizontale pe frunte datorate ridicării sprîncenelor 
• Obrajii retraşi puțin 
• Capul lăsat puțin spre spate 

În general , elementele enumerate mai sus rareori se manifestă toate odată. Totul depinde de stilul personal de exprimare al fiecărui individ în parte.

Surprinderea este însoţită şi de o stare de alertă. Ridicarea sprîncenelor a surprindere permite mărirea razei vizuale şi totodată pătrunderea luminii în retină în cantitate mai mare. Acest fapt oferă informaţii suplimentare despre un eveniment neaşteptat, făcînd să fie mai uşor de înţeles exact ceea ce se întîmplă şi punerea la cale a celui mai bun plan de acţiune.